Am participat cu putin timp in urma pentru prima oara la un eveniment legat de vin din Bucuresti: degustarea de vinuri de la WineRo.
Am asteptat cu destula nerabdare acest moment; sunt familiarizat cu „tipicul” degustarilor din Cluj, dar n-am mai fost la un eveniment asemanator in Bucuresti -drumurile mele nu s-au suprapus cu datele evenimentelor. De data asta ne-am sincronizat, astfel ca m-am infiintat (oarecum) la timp la restaurantul Madame Pogany din zona Floreasca. 
M-a descurajat la inceput aspectul gol, insa intr-o ora terasa s-a umplut (relativa intarziere a ramas doar in mintea mea). Introducerea vinurilor a decurs firesc, pe masura ce clientii se asezau la mese si comandau din meniu, iar prezentarea a fost relaxata, fara formalitati excesive.
In ordinea introducerii, m-am delectat cu:
Enira Rose 2009: un cupaj de Shyrah (40%), Merlot si Petit Verdot, de culoarea panglicilor de legat buchetele de flori -un roz pal, lucios si translucid-in care predomina notele florale si usor condimentate (cuisoare, migdale). Un vin usurel comparativ cu alte roseuri (atat ca zahar cat si ca si corpolenta); sunt curios care e contributia soiului Petit Verdot, ca Shyrah-ul se simte din plin. S-a dus dintr-o rasuflare, alaturi de un quiche si o apa minerala.
Alira Merlot 2009: se vrea a fi vinul-frate (sau sora) al cunoscutului Easy, din podgoria-sora (sau frate) de la 
nord de Dunare a Enirei. Vinul e insa mult mai complex aromatic, cu un nas adanc de cirese confiate, tutun si lemn; corpolenta medie se bazeaza pe tanini prietenosi, ajutati de o aciditate vivace in atac, si o structura aromatica stabila pe baza de prune, nuci si caramel. Postgustul e fascinant, prelung si invaluitor, cu urme aspre de frunza de nuc si brusture, si picanterii (chili, chipotle, ghimbir). Baricat fiind 9 luni -dupa spusele prezentatoarei- se justifica notele lemnoase si afumate (si chiar condimentele), insa m-a surprins complexitatea si paleta aromatica: e u Merlot vinificat total atipic, fara urma de visina si coacaze, si cu un finish de Shyrah. Nu ma pot stapani sa nu ma gandesc ca as vrea sa vad o Feteasca Neagra vinificata in felul asta. S-a potrivit in gura cu o salata de linte, sfecla si branza de capra (mereu redescopar sfecla in combinatii, e extrem de versatila radacina asta).
Enira 2007 a fost prezentata ca vedeta a serii, un cupaj obtinut din Merlot (75%), Cabernet si Shyrah. Nasul vinului cuprinde lemnul in
toate exprimarile sale (vanilie, fum, ghimbir, lemn ud), ajutat fiind de alcoolul care strabate destul de pregnant (are de unde, cu 14.5%). Gustativ, se exprima intr-o paleta omogena, cu gem de prune, ciocolata amara, si note ascutite de telina. Ce impresioneaza sunt taninii omogeni, care lasa un gura o senzatie matasoasa, care imbraca mai mult decat dizolva celelalte gusturi. Un vin care cred ca se exprima cel mai bine culinar, in compania unui preparat pe masura (eu il vad alaturi de miel!), insa in seara asta m-am bucurat de el in loc de desert.
Prezentatoarea vinurilor a fost documentata si spirituala, nimic de zis, cu o prestanta placuta insa cam rigida si teoretica. Intr-o astfel de atmosfera relaxata mi-ar place sa vorbeasca despre potrivirea vinului cu ambientul si cu ce am in farfurie, decat despre tipul de stejar din baric (e interesant, dar asta pot sa citesc singur).Aceasta e o remarca constructiva, pentru ca seara a fost un succes.
Au revoir, Madame Pogany!
Vinul din Cluj 
@ Berbecutio: si pentru mine e dificil sa le nimeresc, desi „navetez” saptamanal prin Bucuresti. Sunt convins ca ne vom sincroniza la vreun eveniment, pentru ca acum incep lansarile si targurile.
@Ciprian: cred ca drojdiile si terroirul isi aduc aportul in mod complementar; Rotenberg spre exemplu (despre care s-a dezbatut mult in utlima vreme) se foloseste de ambele ca sa puna in evidenta diferite aspecte ale Merlot-ului: Emeritus e un vin de terroir, pe cand Menestrelul e al drojdiilor selectionate. Cred ca si Alira poate sa-si diversifice stilul; deocamdata au intrat pe piata folosind „reteta” patentata deja de Dworkin in Bessa Valley.
Imi pare rau ca n-am putut si eu sa ajung, mi-ar fi placut sa savuram impreuna aceste vinuri bulgaresti. Am vazut invitatia pe Fecbook, insa nu sunt in zona.
Sa nu mai zic ca in fiecare zi e un eveniment de gen saptamana asta :((.
Mihai, aici vorbim mai putin de soi, cat de drojdii 🙂
Intr-adevar, stilul e diferit de toate celelalte Merlot-uri de la noi, si mi-a placut prin noutate. Cred ca e un „statement” pe piata, ca vinul se poate face in multe feluri, si ca Merlot e un soi extrem de versatil, care inca nu a spus totul. Oricum, la cat au plimbat vinul de-a lungul si latul tarii (pana la Corcova, apoi la Sahateni), era greu sa iasa ceva tipic. Poate odata cu finalizarea construtiilor la crama proprie, si cu maturizarea viilor -asa cum ai remarcat- isi vor contura un stil mai integrat.
In aceeasi linie de gandire imi plac si „experimentele” lui Rotenberg cu Merlot-ul, tocmai prin varietatea de exprimari pecare o da soiului.
Ma bucur ca ti-a placut Alira 🙂 Eu, din pacate, nu ma pot impaca de fel cu stilul ultra-extractiv al acestui vin. Sper ca odata cu maturizarea viilor de la Aliman, sa iasa un Merlot ceva mai echilibrat. Si, la cum prefer eu Feteasca Neagra medie si catifelata, fereasca zeii sa iasa ceva in stilul asta :)) Vorbesc din pmdv, bineinteles